Intregul corp medical al Institutului Clinic Fundeni, anunta cu mare durere, trecerea in nefiinta a Prof. Dr. Dan Tulbure, fost Director General al Institutului Clinic Fundeni intre 2000 si 2005 si apoi Director al Centrului ATI din Institutul Clinic Fundeni.

 

Dan Tulbure a adormit….

Cine a fost Dan Tulbure?  Cine NU STIE cine a fost Profesorul Tulbure?

A fost “SEFU”.  Doctorul care –prin prezenta lui- rezolva situatiile in care nimeni nu stia ce sa faca. Cu calm. Si FARA FRICA.

A fost “Brand-ul”  Clinicii  de Anestezie si Terapie Intensiva  Fundeni.  O clinica de unde au plecat  toti cei care acum sunt-la randul lor, sefii Clinicilor de Anestezie si Terapie intensiva  din Romania.  Sau doctori buni raspanditi in toata lumea.

S-a nascut pe 21 ianuarie 1944 la Brasov, Fiul lui Aurel si al Elenei. Casatorit cu Ruxanda , tatal “gemenilor George si Matei” si al Ioanei.

A  absolvit in 1961 Liceul “Radu Negru”, Fagaras si in 1967 Facultatea de Medicina Generala din Cluj. A urmat calea internatului, unde a fost admis prin concurs in 1965. Din 1969 a fost secundar prin concurs in specialitatea anestezie terapie intensiva, devenind specialist in 1972.

Dupa un an de activitate ca medic specialist la Spitalul de Urgenta Bucuresti, pleaca la Buzau ca sef de sectie intre anii 1973-1976.

Anul 1976 marcheaza inceputul carierei universitare la Catedra ATI FUNDENI a IMF Bucuresti, sub conducerea Domnului Profesor George Litarczek. In 1979 devine medic primar, si 11 ani mai tarziu –sef de lucrari la Catedra Anestezie Terapie Intensiva Fundeni  a Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti.

Din 1993 a fost seful sectiei, apoi seful Clinicii ATI Fundeni, devenind Profesor la Catedra Anestezie Terapie Intensiva Fundeni a Universitatii de Medicina si Farmacie “Carol Davila” Bucuresti.

Din 2009  a fost membru al Academiei de Stiinte Medicale.

 

Dan Tulbure a fost, insa, un mare doctor si a pus bazele anesteziei si terapiei intensive moderne in Romania. Ventilatia mecanica avansata, monitorizarea pacientului in sala de operatie si in terapie intensiva, conceptul de medicina perioperatorie,  abordarea pacientului critic si managementul tuturor cazurilor complicate au fost marca Dan Tulbure.

A facut din Clinica de Anestezie si Terapie Intensiva  Fundeni  un serviciu de excelenta. Si si-a dorit ca spiritul “de Fundeni” sa dainuiasca. Pentru cei ce urmeaza, este cea mai grea misiune. Dar si extrem de onoranta….

 

Cu curaj si indrazneala a inceput sa promoveze  conceptul de moarte cerebrala si in  anul 1997 a condus prima prelevare multiorgan de la donator cadavru in moarte cerebrala. Apoi a condus echipele de anestezie la premierele romanesti in domeniul transplantului: ficat, ficat de la donator viu, cord, rinichi.

 

A scris carti si capitole , ghiduri si protocoale, dar mai mult decat atat a umput salile la congresele Societaii de Anestezie si Terapie Intensiva al carei presedinte a fost din 2002, uluindu-ne cu capacitate de sinteza si acuratetea informatiilor medicale detinute si impartasite.

A fost redactor Sef  din 1993 al Revistei Romane de Anestezie si Terapie Intensiva prima revista de specialitate din Romania si a facut parte din colective editoriale a numeroase alte publicatii de prestigiu nationale si internationale.

 

Personalitate marcanta, a detinut numeroase functii in Societati profesionale din tara si strainatate

–          Membru al Societatii Romane de Anestezie si Terapie Intensiva Pediatrica

–          Vicepresedinte al Societatii Romane de Nutritie Parenterale si Enterala

–          Vicepresedinte al ROMTRANSPLANT

–          Redactor Sef  al “Revistei Romane de Anestezie si Terapie Intensiva” (prima revista de specialitate din Romania, infiintata in1993)

–          Membru in Consiliul de conducere al Societatii Europene de Anestezie (ESA) din 1996

–          Membru al Societatii Americane de Anestezie (ASA) din 1998

–          Membru al Societatii Europene de Nutritie Parenterala si Enterala (ESPEN) din 1998

–          Memru al Societatii Europene de Transplant de Organe din 1998

–          Presedintele Societatii Romane de Sepsis – 2002

–          Presedintele Comisiei de Anestezie si Terapie Intensiva a Ministerului Sanatatii (1990 – 1996; 1998 si in present)

–          Membru in Comisia de Aparatura Medicala a Ministerului Sanatatii

–          Presedintele Comisiei de Anestezie Terapie Intensiva a Colegiului Medicilor din Romania

 

A fost decorat cu Ordinul National Steaua Romaniei in grad de Comandor in anul 2000

 

A stat vertical pana la sfarsit. Cu calm. Si FARA FRICA . Sau poate…

Si s-a stins ultima tigara…..

Intotdeauna am crezut ca exista un Dumnezeu al Anestezistului. Sigur acum are un consilier foarte valoros. Dumnezeu sa-l  ierte si sa-l odihneasca!

 

 

Discurs inmormantare Dl. Prof. Dr. Irinel Popescu

 

Indoliata familie, Indurerata adunare

 

Ne despartim astazi, cu tristete si durere in suflet, de profesorul Dan Tulbure, una din cele mai mari personalitati pe care medicina romaneasca le-a avut vreodata.

Am colaborat timp de 35 de ani, cu el si cu echipa sa, in doua specialitati complementare, care nu pot exista una fara cealalta, in care am cautat sa ne ajutam reciproc, sa invatam unii de la altii si, mai ales, sa redam sanatatea bolnavilor pe care i-am avut in grija.

Cind, in 1980, veneam in Spitalul Fundeni, ca tinar asistent stagiar, Dan Tulbure, care se afla de citiva ani in Clinica de ATI condusa de prof. George Litarczek, reusea primul pe tara la examenul de primariat.

Avea inca de pe atunci o foarte buna reputatie profesionala si o barba frumoasa pe care si-a ras-o intr-o zi spre surpriza noastra, a tuturor.

Incet-incet, am ajuns sa formam o echipa si sa ne fixam obiective profesionale comune.

In 1989, la indemnul profesorului Dan Setlacec, am plecat impreuna pe calea specializarii in transplantul hepatic, mai intii la Spitalul Charite din Berlinul de Est si apoi, in 1990, la Spitalul Paul Brousse din Paris. Eram tineri, dornici sa invatam si pusi pe fapte mari. Ne-am intors acasa cu multe constant dar si cu o prietenie cimentata pentru tot restul vietii.

Din 1995 am inceput sa construim, impreuna si cu alti specialisti, programul national de transplant. Dan Tulbure este cel care a introdus in Romania criteriile diagnosticului de moarte cerebrala, protocolul de terapie intensiva la donatorul de organe si protocolul anestezic din cursul prelevarii de organe.

S-a implicat in anestezia la transplantul de cord si de rinichi, sustinind cu multa generozitate echipele anestezice din centrele care efectuau aceste tipuri de transplant. Dar, mai ales, a coordonat si condus anestezia si terapia intensiva in transplantul hepatic, care poate fi considerat marea noastra realizare comuna. In multe din momentele grele prin care am trecut in constructia acestui program, prezenta lui Dan, competenta si suportul lui au fost elemente esentiale pentru reusita.

Rolul sau in dezvoltarea Programului National de transplant a fost unul de prima marime, apreciat ca atare si rasplatit cu cea mai inalta decoratie in stat: Steaua Romaniei.

In paralel, Dan Tulbure a dezvoltat anestezia si terapia intensiva, in general, la un alt nivel, care nu mai fusese intilnit pina atunci in Romania. A introdus tehnici si concepte noi, pe care le-a aplicat in beneficiul bolnavilor si care au constituit suportul pe care s-a cladit scoala moderna de anestezie si terapie intensiva din Romania. A devenit liderul national incontestabil al acestei specialitati si personalitate recunoscuta si respectata la nivel interntional.

In anii in care a condus Institutul Clinic Fundeni, ca Director,  ramas in primul rind acelasi profesionist desavirsit preferind ca spitalul sa acumuleze un deficit bugetar decit sa lase bolnavii sa sufere. Afirma ca bolnavii nu cunosc bolnavii notion de “austeriatate” si ca asta ar fi insemnat pentru ei o condamnare la moarte. Medicul Dan Tulbure s-a dovedit mai puternic decit Directorul si grija fata de bolnavi a invins. In perioada cit a fost Director, programul de transplant hepatic s-a consolidat, numarul de bolnavi tratati a crescut, procedeele s-au diversificat, prestigiul navei amiral a medicinei romanesti, Institutul Clinic Fundeni, a crescut.

Pentru noi, cei din echipa chirurgicala, a fost intotdeauna un coleg si un prieten, dar si un reper de exigenta profesionala. Colaborarea cu el si echipa sa nu a fost intotdeauna usoara, intr-o profesie dificila si complexa, in care inevitabil pot sa apara divergente de opinii. De-a lungul timpului, am ajuns insa sa-l iubesc si sa-l respect pe Dan pentru ca singurul lucru cu adevarat important pentru el era evolutia bolnavului. Acesta a fost si numitorul comun care ne-a ajutat sa trecem peste orgolii si divergente, ramase imediat in urma in fata bolii si suferintei cu care duceam o lupta comuna. Pentru mine, discutiile in contradictoriu cu Dan au ramas o amintire la fel de placuta si, uneori, cu mult mai benefica decit acelea in care eram amindoi de acord.

 

Desi Dan Tulbure va ramine in memoria noastra, pe buna dreptate, mai ales ca un mare profesionist, cei care l-au cunoscut indeaproape -si am avut privilegiul sa ma numar printre acestia- stiu cit de multe alte fatete avea personalitatea lui.

In primul rind isi iubea familia. Si-a iubit parintii, iar lunga suferinta a mamei l-a marcat profund. Singura consolare pe care o gasea era in ceea ce ii spusese chiar dinsa, cu putin inainte de a parasi aceasta lume, ca ii multumeste pentru batrinetea lipsita de griji pe care i-a oferit-o! A fost un sot bun si un tata iubitor.

Atit pe Matei cit si pe George, dar si pe Ioana i-a iubit si i-a crescut cu mult devotament. Nu pot sa uit ce impresionat am fost cind mi-a povestit cum a mers cu unul din baieti la Gara de Nord ca sa deseneze o locomotiva “dupa natura”. Iar atunci cind i-am suturat o mica plaga frontala aceluiasi baiat, a fost atit cu mult mai emotionat decit micutul pacient.

Era un iubitor al sportului, inotator si, mai ales, schior indragostit de munte.  Avea pasiunea motoarelor si automobilelor, despre care putea sa vorbeasca ore in sir cu competenta unui profesionist.

Calatorea mult, vazuse aproape toata lumea, cu un ochi avizat si cu o minte cultivata. Imi povestea impresii de calatorie la cafeaua pe care ne-o beam impreuna aproape in fiecare dimineata la el in cabinet. Astfel am aflat despre frumusetea naturala a Marii Bariere de Corali, despre rafinamentul modei masculine la Milano, despre cultul detaliului in distileriile din Scotia si despre spectaculozitatea soselelor din Chile.

Un om care a inteles lumea in care a trait si care, prin forta personalitatii sale, a influentat-o in buna masura.  Lume din care s-a retras discret si demn, rapus de o boala nemiloasa pe care a infruntat-o cu un curaj si cu o luciditate remarcabila. A fost, cred, mai curajos si mai lucid decit noi, cei care l-am ingrijit si care am fost tot timpul marcati afectiv de suferinta unui om atit de apropiat, pe care ne-am fi dorit si care ar fi meritat sa poata fi ajutat cu mult mai mult.

Ne lasa in suflet un imens regret dar si amintirea unei personalitati care ne-a marcat pe toti cei care l-am cunoscut, de la care am avut multe de invatat si a carui prietenie ne-a onorat. De aceea, fii sigur Dane ca te vom pastra mereu viu in amintirea si in sufletul nostru! Dumnezeu sa te odihneasca in pace!

Condoleante Ruxandrei, lui George si Matei, Ioanei, lui Mihai si tuturor celorlalti membri ai familiei indoliate!