Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic “Dan Setlacec”



Clinica chirurgicala Fundeni, a luat fiinta in 1959, cand Prof. Voinea Marinescu, pe atunci ministrul sanatatii si profesor la Coltea impreuna cu profesorul Hortolomei, a obtinut aprobarea de a infiinta un spital multiclinic in cladirea A, cladire care initial fusese destinata unui nou spital de tuberculoza.

Structura clinicii chirurgicale de la spitalul Coltea s-a pastrat si la Spitalul Fundeni: sectia de chirurgie generala, sectia de chirurgie cardiovasculara, sector de anestezie-reanimare.Pentru clinica chirurgicala, instalarea la spitalul Fundeni a insemnat un real progres fata de clinica de la Coltea, atat in ceea ce priveste dotarile cat si functionalitatea clinicii.

Primii membrii ai clinicii chirurgicale care au functionat in Fundeni au fost Dr. Dan Gerota si Dr. Gheorghe Niculiu. Pentru dirijarea si supravegherea transformarilor necesare blocurilor operatorii si altor sectoare destinate chirurgiei – instalatii montari de aparatura – a fost desemnat si Dr. D. Setlacec, atunci sef de lucrari al clinicii.

Transformarile s-au realizat cu mari dific ultati.

În paralel se realizau si amenajarile si instalatiile necesare clinicii ATI (Dr. G. Litarczek) care facea parte din clinica chirurgicala si ale laboratoarelor de explorari functionale cardio-vasculare necesare chirurgiei cardio vasculare (Dr. B. Fotiade) si laboratoarelor necesare întregului spital.

Pîna în 1964 Prof. Voinea Marinescu, fiind ministru (pîna în 1965), a încredintat conducerea clinicii în ansamblul ei doctorului Dan Setlacec, devenit conferentiar. Practic, sectia de chirurgie generala era condusa de Dr. Dan Gerota (medic primar). În 1964 Prof. Voinea Marinescu, seful clinicii, a hotarât ca Dr. Dan Setlacec sa preia integral conducerea sectiei de chirurgie generala – parasind chirurgia cardio-vasculara – având în vedere ca, pentru învatamânt, importanta sectiei respective predomina. Nu toate cadrele de la clinica Coltea au fost transferate la Fundeni. Cadre didactice pentru chirurgia generala au ramas: D. Setlacec (sef de lucrari), M. Stancescu (asistent), M. Seleanu (sef de lucrari – decedat în 1969), F. Proinov (încadrat ulterior în clinica de chirurgie cardiovasculara), Gh. Popa (preparator). Cadre nedidactice încadrate în clinica au fost: Dan Gerota, C. Dimitriu (transferat ulterior de la Spitalul Floreasca), N. Florea Panait, Gh. Niculiu, N. Enescu (medici primari). În 1965 clinica a ramas fara contributia Dr. Dan Gerota, personalitate distinsa a chirurgiei românesti contemporane, devenit sef de sectie la spitalul (actualmente) „Sfânta Maria”, iar în 1972 pierde prin deces pe Dr. Gh. Niculiu, clinician si chirurg de mare calitate. Pe parcurs s-au produs unele modificari prin încadrarea unor cadre tinere, care au obtinut posturi prin concurs: Dr. Andrei Popovici (ulterior profesor), Dr. Dan Fagaraseanu (orientat spre chirurgia cardiovasculara, ulterior profesor) sau prin transfer – Dr. Martin Constantinescu (orientat spre chirurgia cardiovasculara). Au intervenit si alte schimbari, prin pensionari sau emigrare.

Structura clinicii s-a pastrat pana in 1974, cînd sectia de chirurgie cardiovasculara a devenit clinica independenta, cu spatiul propriu în cladirea noua (corpul B); clinica de anestezie – terapie intensiva a devenit independenta în 1974 sub conducerea Prof. Dr. G. Litarczek dar activitatea ei – în cea mai mare parte – s-a desfasurat în paralel cu clinica de chirurgie generala.

Profesorul Voinea Marinescu a condus clinica pana in anul 1973, an în care s-a stins din viata.

Din 1974 Seful clinicii de chirurgie generala a devenit conferentiarul Dan Setlacec, ulterior devenit profesor, personalitate medicala marcanta, a carei imagine si astazi se suprapune cu clinica chirurgicala Fundeni, pe care a condus-o pana in anul 1987, anul pensionarii la cerere.

Din acei ani sectia a avut posibilitatea sa-si orienteze directia de preocupare predominent pentru bolnavi-problema, continuând conceptia despre ceea ce trebuie sa fie o clinica, statuata la clinica de la Coltea de Prof. Hortolomei si de Dr. I Juvara.

Patologia care a dominat în sectie si ulterior clinica de chirurgie generala cuprinde mai ales tumorile maligne ale stomacului, intestinului, colonului si rectului precum si tumorile benigne, bolile inflamatorii ale tubului digestiv, ulcerul gastroduodenal, patologia cailor biliare precum si complicatiile imediate si tardive dupa operatii pentru aceste boli, tumori primitive ale spatiului retroperitoneal si unele tumori ale organelor retroperitoneale, patologia pancreasului (pancreatita cronica, tumori benigine si maligne, forme grave de pancreatita acuta si forme complicate), hipertensiunea portala (tratamentul hemoragiilor digestive din hipertensiunea portala si identificarea formelor de hipertensiune portala prin obstacol presinusoidal la copii si la adult), angiodisplaziile digestive, interventiile cu tendinta radicala în cancerele de ovar, adoptarea unor cai de acces adecvate pentru chirurgia cancerului de pol superior gastric (toracotomia stînga larga) si pentru abordarea unor leziuni bilaterale sau extinse bilateral din spatiul retroperitoneal (laparotomia transversala bilaterala).

Chirurgia radicala în cancer în general si mai ales în cancerele tubului digestiv a fost adoptata ca atitudine de principiu.

A doua obligatie fundamentala a unei clinici – învatamîntul si formarea de cadre, s-a îndeplinit în limitele posibilitatilor existente în acea perioada. Medicii care au urmat cursuri postuniversitare (secundari, specialisti, primari), al caror numar cu greu mai poate fi reconstituit, precum si cadrele tinere din clinica s-au format în cursul activitatii practice în care au fost inclusi în mod constant. Cursurile au fost orientate spre sinteze si actualitati.

În ultimii ani premergatori anului l989 clinica a fost destinata si învatamîntului universitar.

În ceea ce priveste cadrele proprii ale clinicii, didactice si nedidactice, încadrarea cu elemente tinere a întîrziat. Vechile cadre au înaintat în vîrsta, altele s-au dovedit insuficient pregatite dar schimbari în structura clinicii nu au fost posibile din cauza unor conceptii dominante în societatea din acea perioada. Abia în anii `80 a fost posibila o reîmprospatare a cadrelor cu tineri care, dupa cum se stie si se constata astazi, au constituit un mare beneficiu.

Evaluarea rezultatelor obtinute prin învatamînt nu poate avea ca repere cifre exacte si complete. Credem totusi ca ne este permis sa afirmam ca între cei care se considera elevi ai clinicii si pe care clinica îi recunoaste ca atare se pot cita 5 profesori sefi de clinica în Bucuresti sau alte centre universitare, 2 conferentiari, peste 20 de medici sefi de sectie din Bucuresti sau din diverse spitale si un numar foarte mare de medici primari din teritoriu.

Cea de a treia obligatie a unei clinici – participarea activa la viata profesionala, prin lucrari stiintifice comunicate, publicate, prezenta la reuniuni stiintifice – simpozioane, congrese nationale si participare la elaborarea de tratate sau monografii, este nemijlocit fundamentata pe activitatea practica din clinica si reprezinta în acelasi timp si o forma de invatamînt; multe din lucrarile clinicii au fost elaborate cu concursul unor medici secundari si cu unii stagiari si studenti.

Ne multumim sa citam în continuare doar câteva tratate si monografii elaborate integral sau în colaborare în clinica.

Tratatele de chirurgie din 1974 si 1986.

Tratatul de medicina interna volum din 1986.

Chirurgia sînului – în „Tratatul de chirurgie ginecologica” (sub redactia P. Sârbu) 1984.

Volumele „Tehnici chirurgicale”, V I Chirurgia stomacului (1984), V II Chirurgia cailor biliare (1989).

Seria de volume monografice „Patologia canalului anal si regiuni perianale (1984) „Chirurgia glandelor suprarenale” (1986) „Tumorile retroperitoneale” (1986), „Hipertensiunea portala presinusoidala” (1987), „Polipii si polipozele rectocolonice” (1988), „Supuratiile pancreatice si peripancreatice” (1990); unele monografii din aceeasi serie, care au folosit materialul clinicii acumulat pâna în 1990, au aparut ulterior: „Tumorile cailor biliare extrahepatice” (1992), „Complicatiile severe postapendicectomie” (1994)capitol la tratatul de medicina interna volumul din 1994.

Seria de tehnici chirurgicale “Enciclopedia de chirurgie” – “Duodenopancreatectomia” (2005, 2006), “Splenectomia laparoscopica” (2006), “Hepatectomiile majore” (2006)

Profesorul Dan Setlacec a condus clinica pana in anul 1987, cand s-a pensionat la cerere, devenind profesor consultant si cedand conducerea clinicii profesorului Stancescu, de asemenea chirurg si om de o mare valoare. Este demna de mentionat colaborarea si prietenia dintre cei doi, care nu au avut niciodata nici macar o confruntare verbala. Profesorul Stancescu a condus mai departe activitatea clinicii, avand aceleasi obiective profesionale ca si profesorul Setlacec.

Activitatea profesionala a clinicii a diminuat datorita reinceperii lucrarilor de consolidare a cladirii dupa cutremurul din 1987, clinica functionand doar cu 80 de paturi, insuficiente chiar in conditiile unui rulaj crescut al bolnavilor. De asemenea, timp de aproape 4 ani, datorita consolidarii blocului operator, am fost nevoiti sa operam in conditii improvizate, beneficiind doar de 3 sali de operatii. Chiar si in aceste conditii s-a reusit efectuarea unor tehnici chirurgicale in premiera in clinica sau in tara: rectocolectomia totala cu rezervor ileoanal. Tot in aceasta perioada s-au efectuat primele colecistectomii laparoscopice, au fost introduse suturile mecanice in chirurgia digestiva, reusindu-se astfel efectuarea unor operatii de salvare a sfincterului anal în cancerele rectale jos situate.

Reintoarcerea in clinica a doctorului Irinel Popescu, dupa un stagiu de 3 ani de pregatire in chirurgia hepatica in SUA, a insemnat nu numai continuarea experientei profesorului Stancescu in chirurgia hepatica, dar si dezvoltarea rezectiei hepatice dupa tehnici noi si initierea programului de transplant hepatic.

Anul 1995 a insemnat prin terminarea lucrarilor de consolidare a blocului operator, o reantoarcere la normalitate din punct de vedere al activitatii operatorii.

In aceasta perioada au inceput sa se efectueze primele procedee Warren in tratamentul hipertensiunii portale.

Din anul 1996, conducerea clinicii este preluata de profesorul Andrei Popovici, clinica fiind la acest moment compusa din doua sectii, una condusa de profesorul Andrei Popovici si cealalta de conferentiarul Irinel Popescu.

In anul 1999 Conf.Dr. Irinel Popescu devine profesor, preluand una dintre sectiile clinice sub denumirea de Clinica de Chirurgie Cenerala si Transplant de Organe, clinica capatand competenta in vederea transplantului hepatic; cealalta clinica, cu profil de chirurgie generala, a fost condusa de Prof. Dr. Andrei Popovici pâna în anul 2002, anul pensionarii. Din acest an cele doua clinici se unesc sub titulatura de Centru de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic, compus din punct de vedere administrativ din doua sectii clinice, directorul centrului fiind Prof. Dr. Irinel Popescu.

Obiectivele principale ale clinicii raman in continuare chirurgia oncologica digestiva si dezvoltarea chirurgiei de rezectie hepatica. Se diversifica tehnicile de chirurgie miniinvaziva laparoscopice si toracoscopice, care, initial considerate tehnici de avangarda, au devenit tehnici standard: chirurgia laparoscopica colorectala, splenectomia laparoscopica, cura laparoscopica a herniei hiatale, timectomia.

Au fost introduse o serie de tehnici noi in tratamentul pancreatitei cronice: rezectia cefalica pancreatica cu prezervarea duodenului, duodenopancreatectomia cefalica cu conservarea pilorului, pancreatectomia distala cu conservarea splinei.

Frecventa crescuta a cancerului de pancreas, operat in clinica a facute ca duodenopancreatectomia tip Whipple sa devina o operatie de rutina, ajungand la o mortalitate apropiata de cea din centrele consacrate in aceasta chirurgie. De asemenea tehnicile de rezectie pancreatica extensiva (limfaenectomie extensiva, rezectia de vena porta), in tratamentul cancerului de pancreas tind sa devina operatii curente.

Tehnicile de rezectie hepatica s-au diversificat. Hepatectomiile extensive, hepatectomia centrala, rezectia de lob caudat au devenit de asemenea operatii curente.

Drept urmare a dezvoltarii si perfectionarii tehnicilor de rezectie in chirurgia pancreatica si hepatica au putut fi preluate si aplicate noi tehnici de tratament in cancerul de colecist si tumorile de cai biliare.

Cresterea experientei in chirurgia hepatica a culminat in 1997 prin efectuarea primului transplant hepatic din Romania. Programul de transplant hepatic, inscris in cadrul proiectului national de transplant, ia amploare din anul 2000, odata cu primele succese in transplantul hepatic. Are loc si diversificarea tehnicilor de transplant, cu efectuarea celor mai noi si spectaculoase procedee de transplant hepatic: transplant cu ficat impartit, transplantul de la donator în viata, transplantul „domino”.

Tot anul 2000 marcheaza terminarea constructiilor de modernizare ale Centrului de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic, acesta fiind compus în prezent din 3 sectii cu cate 45 de paturi fiecare, bloc operator modern cu 6 sali de operatii, dotate cu instrumente medicale de ultima generatie.

Activitatea centrului este sustinuta de Fundatia pentru Chirurgia Ficatului, înfiintata în anul 2000. Sponsorizarile si donatiile colectate au permis modernizarea centrului prin dezvoltarea unei retele de calculatoare si informatizarea evidentei pacientilor, dotarea cu aparatura medicala performanta. Cu sprijinul Fundatiei este pe cale de a deveni operational Centrul de Chirurgie Experimentala.

In cadrul modernizarilor inregistrate in ultimii ani se inscrie si informatizarea Clinicii prin desfasurarea primului Centru Pilot de Telemedicina din Romania in colaborare cu Agentia Spatiala Romana.

In Centrul de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic au fost create un compartiment de chirurgie toracica precum si doua unitati de diagnostic, de endoscopie si de ecografie. Dezvoltarea acestor unitati in cadrul Centrului de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic au avut un efect benefic in incercarea de abordare multidisciplinara a pacientilor operati.

Preocuparea pentru activitatea stiintifica a fost mult crescuta fata de 1989 prin posibilitatea membrilor Clinicii de a participa la burse de perfectionare, congrese medicale. In paralel s-au publicat o serie de articole in reviste de prestigiu din Romania si din strainatate, precum si o serie de monografii: ulcerul postbulbar, peritonitele, limfomul gastric. Experienta de peste 800 de rezectii hepatice în decursul a 10 ani si cea în transplantul hepatic a permis redactarea tratatului “Chirurgia Ficatului”, publicat în 2004, sub redactia Prof. Dr. Irinel Popescu, cu colaborare internationala. De asemenea activitatea universitara a fost perfectionata prin elaborarea unui curs pentru studenti precum si un manual utilizat prntru admiterea in rezidentiat. O serie de medici au efectuat stagii de pregatire in rezidentiat sau stagii de perfectionare: chirurgie oncologica digestiva, chirurgie laparoscopica, chirurgie hepatica.

In colaborare cu alte centre chirurgicale, Centrului de Chirurgie Generala si Transplant Hepatic a organizat o serie de congrese cu participare internationala: simpozioanele si cursurile postuniversitare ale Sectiei Române a IASG (International Association of Surgeons and Gastroenterologists), congresele ARCE (Asociatia Româna de Chirurgie Endoscopica).